Comuna Fârțănești

Comuna Fârțănești este așezată în Colinele Covurluiului, la 43 km de orașul Galați, având următoarele vecinătăți: la N – orașul Tg. Bujor (12,9km) și comuna Băneasa (22.1km), la S – comuna Măstăcani (6 km), la E – comuna Vlădeşti (16.9 km) și la V – comunele Cuca (10,3km), Băleni (14,6km) și Scânteieşti (24,7 km). Comuna este străbătută de drumurile județele DJ242 (care face legătura cu orașul Tg. Bujor și comuna Măstăcani), DJ255 (care face legătura cu comuna Cuca), DJ253 (care face legătura cu comuna Băleni și drumul comunal DC19).
Teritoriul administrativ se întinde pe o suprafață de 8855,02 ha, din care 277 ha suprafață intravilan, 4339 ha teren arabil, 1455 ha pășuni, 826 ha vii, 89 ha livezi, 92 ha ape și bălți, restul teritoriului fiind compus din drumuri, căi ferate, curți și construcții.
Caracterul geologic determină, în condițiile lipsei aproape complete de vegetație perenă și arboricolă pe versanți, o fragmentare deosebită a reliefului și manifestări de pantă, torente, alunecări și prăbușiri. Teritoriul comunei este alcătuit predominat din culmi deluroase, câmpuri interfluviale piemontane și terase, cu pante în general reduse. Solurile predominante pe teritoriul comunei sunt cele zonale, aparținând tipurilor cernoziomice, alături de care apar soluri cenușii, soluri brune, podzolice și solurile aluviale. Podișul Covurluiului este format din pietrișuri și nisipuri cu intercalații de argilă poligene. Rocile importante hidrologice sunt situate mai aproape de suprafața solului și constituite din roci granulate care permit înmagazinarea și circulația apei. Acestea apar la 8-9 m adâncime în satele Fârțănești și Viile.
Apele constituie un complex acvifer și se caracterizează prin prezența fierului peste limita admisă, fiind adeseori necorespunzătoare condițiilor de potabilitate. Chineja străbate comuna longitudinal de la Nord spre Sud, până în dreptul localității Măstăcani, de unde-și schimbă direcția spre Est printr-un curs foarte meandrat în lunca ce îi poartă numele. În această vale se află pe dreapta râul Covurlui care se unește cu satul Viile, iar pe stânga pârâul Radiciul care se unește cu Chineja la Sudul satului Fârțănești.

Fârțănești

Denumirea comunei provine de la numele unui pastor Fârţonea iar cel mai vechi document care atestă numele satului Fârțănești este scris la 14 septembrie 1628 cu privire la satul Vornicenii pe Prut, astăzi dispărut, unde este înscris numele unui martor din Fârțănești. Totuși, la venirea lui Fârţonea aceste terenuri nu erau pustii, teritoriul din zona Covurlui fiind menționat în uricul din 1468 emis de Ştefan cel Mare.
Școala Gimnazială „Ștefan Istrate”
Înființată în 1872 de către primarul Ștefan Istrate, școala din satul Fârțănești a avut ca și învățător pentru prima data pe tânărul Costache Elefteriu. Școala nu a dispus întotdeauna de resursele necesare dezvoltării educației, având nevoie, în primul rând, de o clădire mai spațioasă. Astfel, din 1889 până în 1893 a fost construit un loc corespunzător cerințelor didactice datorită donațiilor și muncii locatarilor, primarului dar și eforturilor învățătorului Frosin Gheorghe iar cursurile aveau loc într-o sală de clasă în cadrul școlii de astăzi. După anul 1872 numărul claselor crește, adăugându-se clasele II-IV. Tot în această perioada este întocmit și catalogul pentru a putea acorda atenție frecvenței elevilor și îndemnarea părinților să susțină educația copiilor. După mai multe renovări și reparații în urma cutremurelor, în anul 1957 se construiește o sală pentru cancelarie, în 1958 o sala pentru materialul didactic și una pentru secretariat iar în 1962 se construiește al doilea corp de clădire cu trei săli de clasă și bibliotecă. În vara anului 1971 sunt oferite fonduri speciale pentru construirea laboratorului și atelierului, trotuare, magazine pentru combustibil și unei latrine cu opt cabine. Între anii 2002 și 2004 este construit un nou corp de clădire printr-un proiect european realizat de primarul Filote Gheorghe iar în 2012 un alt proiect european realizat de primarul Filote Adrian duce la construirea unui centru de zi unde copii școlii pot servi o masă caldă la prânz și să își facă temele.
În dată de 9 noiembrie 2022 Școala Gimnazială Nr. 1 a împlinit 150 de ani de la înființare iar numele acesteia a fost schimbat în Școala Gimnazială „Ștefan Istrate” pentru a onora eforturile depuse pentru începuturile educației în Fârțănești de către primarul Ștefan Istrate. De asemenea, a fost montată și sfințită o placă aniversară în semn de recunoștință pentru generațiile de cadre didactice și elevi care și-au dăruit energia și priceperea existenței sale. Singurul obiectiv din comuna Fârțănești care este inclus în lista monumentelor istorice din județul Galați este reprezentat de această școala tip „Spiru Haret”.
Școala Gimnazială Nr. 2 a fost construită mai târziu, în timpul primarului Constantin Gudeţ, când numărul de elevi începea să crească din ce în ce mai mult. Aceasta a fost deschisă în anul 1962 iar primul învățător și director a fost Ion Ovidenie.
Considerații istorice asupra bisericii din Fârțănești
Documentul cel mai vechi care constată existența unei biserici în Fârțănești este un act de vânzare-cumpărare între primul preot care a activat în sat, Constantin Tofan și preotul care a urmat după acesta, Antohi Țocu. În acest act se vorbește despre biserica cunoscută cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil care a fost construită cu lemn și acoperită cu stuf în jurul anul 1798 (după spusele locatarilor biserica ar fi fost construită pe actualul loc al monumentului eroilor) și a funcționat până în anul 1897. Din inițiativa primarului Ștefan Istrate și eforturile locatarilor, în anul 1897 a fost construită actuala biserică din Fârțănești, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Aceasta a fost pictată în același an de către Vasile Damian din Iași. Din 1923 până în 1965 au fost făcute o serie de reparații și investiții necesare atât după cutremurul din noiembrie 1923, cât și din cauza deteriorărilor cauzate de timp. În anul 1954 pictura este spălată și refăcută de către Vasile M. Robea, în 1973 biserica este electrificată iar în 1978 pictura este din nou refăcută de către Vasile Caraman. Doi ani mai târziu, la 15 iunie 1980 lăcașul este sfințit iar în anul 1991 este sfințită și amplasată troița în mijlocul cimitirului parohial. După anul 1989 au activat preoții: Cornel Gagiu (1989-1998), Pintilie Cezar (1994-2005) și Chiriluță Tiberiu (1999-2001) și s-au efectuat lucrări de consolidare, s-au turnat scări noi, s-a construit o magazie în curtea bisericii, s-a extins casă parohială, s-a refăcut troița de la intrare și s-a construit un gard care să împrejmuiască atât curtea bisericii cât și cimitirul.

Viile

Numele satului Viile nu este foarte vechi, acesta datând din 1968. Prima mențiune documentară unde este înscris vechiul nume al satului (Puţuchioaia) apare în anul 1679. În acesta se face referire la o hotarnică a moșiei Tomuzeni pe valea Suhurluiului unde au fost prezenți martori din sat. După mărturiile locatarilor, numele Puţuchioaia ar fi apărut ca urmare a unui incident cu un cioban care și-a adăpat oile la sursa de apă din zonă, una din ele înecându-se. Întâmplarea s-a răspândit repede în rândul ciobanilor, iar locul a rămas cu numele „puţu cu oaia”. În anul 1945, considerându-se ridicol, numele satului este schimbat în Ignăteşti (după numele celui care a organizat împroprietărirea) însă, în anul 1947, acesta este schimbat în 30 Decembrie. În cele din urmă, în anul 1968 satul este numit Viile, o alegre mai potrivită având în vedere că aici se găseau renumitele vii pe dealurile Bujorului.
Deși existența satului este constatată încă din anul 1679, din cauza numărului mic de copii, abia în anul 1890 a existat o școală mixtă iar ca și învățător este menționat Thodor Chirică. Condițiile nefavorabile îl determină pe prefectul N. Gussy să realizeze o expunere unde propune construirea unei școli cu o sala de studiu și cancelarie. Din nefericire, această a fost făcută pe un teren devenit inundabil, ceea ce a dus la degradarea școlii și la necesitatea construirii uneia noi în anul 1965. Școală era formată din clasele I-VIII cu un număr de 160 elevi și 36 preșcolari. Ca și dascăli, sunt menționați: Lepădatu, Șerban, Ion Lungeanu și Druță Marian.
Gara este una dintre construcțiile mai vechi ale satului (împreună cu biserica), datând de prin anii 1880, cu o arhitectură influențată de stilul britanic și poarta numele de „Halta Băleni” deoarece, inițial, aceasta trebuia să treacă pe lângă satul Băleni. Din considerente tehnice și de teren dar și datorită influenței proprietarului moșiei Ventureşti din Tg. Bujor, Lascăr Catargiu, proiectul căii ferate a fost mutat pe albia râului Chineja.
În ceea ce privește Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, aceasta a fost construită între anii 1882-1885 după specificul zonei, în formă de treflă. Biserica a fost realizată din cărămidă, cu acoperiș de tablă. Cheltuiala a fost suportată de către moșierul Paraschiv Siehearis iar biserica a fost sfințită în anul 1889. Aceasta a fost pictată între anii 1982-1986 iar în anul 1937 a fost construită actuală casă parohială deoarece cea veche era în stare de degradare.